Comunicarea nonviolentă şi conflictul în organizaţii
Procesul de comunicare este, poate, cel mai important proces organizaţional, de calitatea acestuia depinzând calitatea muncii, a serviciilor şi/sau a produselor organizaţiei. Impactează fiecare aspect al vieţii organizaţionale, fără comunicare nimic din activitatea organizaţiei nefiind posibil.
Absenţa sau proasta calitate a comunicării generează conflicte mai mari sau mai mici, explicite sau implicite, directe sau indirecte, conflicte pe care încercăm permanent să le evităm sau să le rezolvăm, astfel încât efectele acestora să fie minimizate, pe cât posibil.
Strategiile de rezolvare a conflictelor accentuează nevoia controlului emoţional, a ascultării active, a definirii şi redefinirii problemelor, astfel încât părţile implicate în conflicte să aibă cât mai puţin de suferit sau de pierdut. Prea rar, dacă nu niciodată, ieşim 100% « învingători » dintr-un conflict.
În sprijinul comunicării eficiente şi al rezolvării constructive a conflictelor vine modelul comunicării non-violente, care presupune trei metode primare de aplicare:
- Auto-empatia – conexiunea cu ceea ce se întâmplă în forul nostru interior, cu nevoile noastre, cu sentimentele pe care le avem în anumite situaţii plăcute sau neplăcute;
- Empatia – capacitatea de a ne conecta cu celălalt, cu nevoile şi emoţiile acestuia; Înţelegerea nevoii celuilat, care poate fi una de ascultare, de apreciere, sau de descărcare a unui « prea mult » facilitează comunicarea şi înţelegerea cauzei unei posibile neînţelegeri, neconcordanţe de opinii sau păreri;
- Exprimarea cu sinceritate – care presupune exprimarea nevoii atunci când cerem ceva anume sau exprimarea nevoii atunci când exprimăm o emoţie.
